Directorul Teatrului „Mihai Eminescu“ a reuşit să formeze o echipă de actori cu care impresionează mereu specialiştii şi spectatorii din ţară şi de peste hotare.

Marius Rogojinschi a copilărit în teatru, printre costume de epocă, lumini şi culise, la locul de muncă al părinţilor. Cu toate acestea, nu i-a trecut multă vreme prin cap să se facă actor, darămite regizor. El se vedea profesor de istorie în Bacău, oraşul său natal.

Familia Rogojinschi a avut câteva incidente cu oficiali ai regimului comunist, motiv pentru care admiterea tânărului Marius la facultate a fost compromisă. A hotărât atunci să meargă la Bucureşti, să-şi încerce norocul în actorie. „Abia la ultima şedinţă cu profesorii, mama mea a aflat că eu am trecut pe o fişă profesională de sondare că vreau să mă duc la IATC (Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică). A fost un şoc pentru ea“, povesteşte actorul.

Să intre în pielea unui personaj nu i-a fost uşor chiar de prima dată. Îşi aminteşte şi acum de Puck din „Visul unei nopţi de vară“, interpretat pentru examenul de licenţă. A stat într-o noapte cu profesorul său, Florin Zamfirescu, şi a repetat rolul prin faţa Primăriei din Bucureşti sau pe aleile de lângă Parcul Cişmigiu până la orele dimineţii.

„Trăiam sub imperiul prejudecăţilor, aveam o confuzie totală“, însă, când a jucat piesa, examinatorul a rămas uimit şi i-a spus: „Băi, ăsta este personajul!“.La Botoşani a ajuns prin repartiţiile oferite de stat. După ce a devenit directorul Teatrului „Mihai Eminescu“, în 1992, a închegat o nouă echipă de actori tineri, cu care au reuşit să reînvie scena din micul oraş de provincie.

Printre rolurile jucate, a început să pună în scenă alte piese. De fapt, „înscenez viziuni de ansamblu, după lungi selecţii“. Directorul Marius Rogojinschi refuză să se considere totuşi regizor. El face o diferenţă