Este o povară să trăieşti într-o ţară în care reţelele de transport sunt la nivelul uneia devastate de război. Din fericire n-a murit nimeni. Din nefericire au fost două accidente feroviare în aceeaşi zi. O dată la câteva săptămâni se întâmplă o tragedie. Ultima a fost cea din comuna Scânteia când un microbuz a fost lovit de tren. Au murit 14 oameni.
Încet-încet, ne-am transformat într-o ţară a hazardului. Infrastructura e prăbuşită. Nu se respectă regulile şi sunt din ce în ce mai mulţi iresponsabili angajaţi să aibă grijă de vieţile noastre.
Acceleratul Timişoara-Bucureşti a fost aruncat de pe şine. La această oră, cea mai vehiculată ipoteză e aceea că o mână criminală a dezasamblat linia. Atentatorul era angajat al CFR. Oricum ar fi, cel care a făcut asta trebuie pedepsit aspru. Nu-mi imaginez ce fel de om e acela care se răzbună pe firma la care lucrează, punând viaţa unor oameni într-un mare pericol.
Da, sunt probleme cu banii la CFR, dar de aici până la acte de sabotaj e un drum lung. De fapt, dacă priveşti la acest accident, vezi cât de rău funcţionează România. Infrastructura e la pământ. Conştiinţa profesională e la pământ. Solidaritatea umană nu există. Toate lucrurile importante sunt luate în râs, iar existenţa noastră devine din ce în ce mai ieftină. Şi nu cred că toate acestea au legătură cu criza. De fapt, au legătură cu degradarea vieţii. După 20 de ani de libertate, am realizat că bunăstarea personală depinde de noi, dar e nevoie şi de cei cărora le plătim impozite pentru a ajunge la un fel de bunăstare naţională.
Din păcate, în aceşti ani, statul a devenit tot mai slab. Taxele plătite de contribuabili s-au pierdut în hăţişul corupţiei. Angajările la stat s-au făcut pe pile şi interese politice şi astfel, oameni iresponsabili şi necalificaţi au ajuns în poziţii-cheie. Din păcate, e o situaţie fără ieşir
