- Cultural - nr. 382 / 22 Septembrie, 2009 Raft Fuga spre sine Diana Ola vine inspre literatura cu entuziasmul unei varste, dar si cu timiditatea si nonsalanta unui timp in cautarea propriei identitatii. Vine dupa ce a castigat cateva premii la concursuri de poezie, care i-au certificat talentul, care au depus garantie pentru un destin literar asumat cu constiinta scrisului, sfidand prejudecati si complexe. Dar i-au dat si curaj, incredere in fortele sale. Pana la a o aduce in pragul debutului editorial, cu acest Sifonier cu fluturi (Editura Nico, 2009, coperta Petre Caprita), in care si-a adunat textele cu care sa iasa in lume. E un debut precoce, cum obisnuim sa spunem, dupa alti adolescenti mureseni, Darie Ducan, Andrei Vornicu, care au reusit nu doar sa confirme, ci si sa se afirme, Darie Ducan fiind, la nici 20 de ani, primit in Uniunea Scriitorilor. In cazul Dianei Ola, nu suntem in fata unei intrari zgomotoase in literatura, ba chiar credem ca e exegerat de discreta, raportat la zgomotul pe care adolescenta il produce de o vreme, ca un paravan dincolo de care nu se intampla nimic deosebit, unde nu exista mize, ci doar asteptari fara orizont. Lumea poeziei, a insemnarilor literare semnate de Diana Ola nu e spectaculoasa, e calma, e calda, e delicata, incarcata de emotii si de sinceritate. Inca nu e contaminata de relele lumii, e pura, cu inocenta unui anotimp specific. Structura cartii nu urmeaza curgerea cronologica a scriiturii. Textele sunt amestecate, trairile poetice sunt intr-un balans lasat liber, cu urcusuri si suisuri. Desi cerneala copilariei nu s-a uscat de mult pe jurnalul sau, Diana Ola are nostalgia copilariei. Iar pasii pe teritoriul adolescentei ii face cand cu sfiala, cand cu uimire, cand cu usoare tente moralizatoare, atitudinale, cand cu unduiri ironice. Un civism se insinueaza subtil in textele sale. Diana Ola doreste sa spuna, sa