Comisia de anchetă trimisă de la Bucureşti, în urma exploziei care a avut loc la 18 septembrie 1989 la Mina Vulcan, catastrofă soldată cu 29 de morţi, a întocmit în grabă şi a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara un rechizitoriu "la sânge", principalii vinovaţi fiind găsiţi inginerul Fodor Andrei, maistrul mecanic Popescu Gheorghe, maistrul minier Pop Grigore şi minerul Pricop Ştefanache, care au şi fost arestaţi.
"Pentru grave neglijenţe în serviciu", inclusiv pentru că s-ar fi efectuat "o sudură neautorizată în subteran", care ar fi putut declanşa explozia, ei au fost trimişi în judecată, fiind încadraţi la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 232, alin. 3, combinat cu alin. 1 şi art. 218, alin. 2 din Codul Penal aflat atunci în vigoare, riscând închisoarea pe viaţă şi plata unor daune materiale imense. Dar, în funcţie de mărturiile ce urmau a fi depuse în proces şi de dovezile pe care procurorii le pregăteau, cei patru ar fi putut primi chiar şi pedeapsa capitală, care exista încă în legislaţia din România.
Salvarea celor patru inculpaţi a venit o dată cu evenimentele din decembrie 1989, soldate cu înlăturarea regimului Ceauşescu. Cei patru au fost eliberaţi din arest, dar procesul a continuat la Tribunalul din Hunedoara. La începutul anului 1990, la unul din termenele procesului, inculpaţii au solicitat şi instanţa de judecată a acceptat efectuarea unei noi expertize tehnice la faţa locului. Biroul Central de Expertize Tehnice-Bucureşti l-a desemnat pentru această misiune pe unul dintre cei mai cunoscuţi experţi în domeniu, dr ing. Neagu Florea (foto), din Bucureşti.
După o muncă laborioasă, acesta a întocmit un amplu raport de expertiză, prin care demonstra, fără nici un dubiu, că deflagraţia s-a produs nu din cauze subiective, deci, nu din vina vreunui lucrător care se afla în acel moment î
