Vasazica avem asa: sa mergi pe sosele e o loterie, magistratii lucreaza ca niste fochisti tuberculosi, spitalele nu mai au bani nici de carpe de sters de praf florile din plastic, invatamantul scoate filosofi, in loc de sculeri-matriteri, si sa vedeti cand or sa inceapa sa cada lifturile si sa sece Marea Neagra!
Si cum tortul astepta, pufos, cireasa, au inceput sa sara trenurile de pe sine. Si ce vine sa spuna ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, in fata natiunii? Ca oricand, in Romania, niste degete criminale pot desface 26 de suruburi, prin urmare si drumul de fier e o loterie. Poftiti jos din vagoane!
Norocul a facut sa nu moara nimeni la Carcea, iar marfarul cu benzina deraiat langa Boju sa nu intre in niste case, pentru ca se trezea Berceanu un agent electoral imposibil de manipulat.
Asa ca a naucit poporul cu perspectiva unor descreierati care se razbuna pe stat, si prin ricoseu pe navetisti, ne-am adus aminte de filmele americane, unde somerii devin teroristi de ocazie, si tara a stat cu respiratia taiata, gandindu-se ca nu mai suie in tren nici cu suturi in fund.
Ce mesaje curgeau spre redactii de la angajati CFR care nu aveau curajul sa-si decline identitatea, ca sa nu figureze, intr-o secunda, pe lista cealalta, a disponibilizatilor? Ca s-a recurs la concedieri aiuritoare, in sensul ca oamenii de la intretinere au fost dati afara, iar verificarea sabotilor e facuta de indivizi care n-au vazut niciodata un tren decat de la distanta. Ca se lucreaza cu piese proaste (era sa spun chinezesti, uitand ca noi suntem romani), ca sculele sunt legate cu sarma, ca nu mai exista bani de echipamente de protectie.
Si uite-asa ne-am amintit de discutiile despre jaful de pe calea ferata, inceput acum vreo 20 de ani si desavarsit mereu cu traverse transformate in lemne de foc, cabluri de semnalizare duse la fie
