Orice parinte isi doreste sa fie daca nu cel mai bun macar unul dintre cei mai importanti prieteni ai propriului copil, sperand ca astfel va evita o parte dintre conflictele si neintelegerile cu el. Este aceasta o cale mai usoara si mai inteleapta de a-ti creste copilul? Cum stii cand sa joci rolul de parinte si cand sa treci la cel de prieten?
Un studiu realizat in SUA in 2004 pe 1.000 de parinti si copiii acestora arata ca 43% dintre parinti isi doresc sa fie cei mai buni prieteni ai copiilor lor, in timp ce alti 40% isi doresc sa ocupe toate rolurile principale in viata acestora, scrie BNet.
"Dar rolul lor nu este acela de a fi prietenii, ci parintii acelor copii. Asta nu presupune nicidecum o relatie de adversitate, dar fiecare trebuie sa inteleaga foarte clar ce pozitie ocupa in cadrul acestei conexiuni", spune scriitoarea Glenda A. Hatchett, autoare a numeroase carti pe tema educatiei copiilor.
Vrand-nevrand, sunteti la volan nu pe bancheta din spate
Hatchett explica si motivele pentru care parintele trebuie sa se mentina intr-o pozitie superioara celei de prieten in ochii copilului sau.
"De la cele mai mici varste si pana cand pleaca de acasa, copiii isi testeaza parintii pentru a vedea care sunt limitele pana unde pot merge. Aceste granite sunt desenate de catre parinti, este rolul lor fundamental. Daca o mama se coboara permanent la nivelul fiicei ei, ea va pierde din autoritate, cuvantul ei nu va mai avea aceeasi greutate si importanta", spune Hatchett.
Iar acest lucru se va reflecta negativ in foarte multe aspecte ale vietii copilului devenit adult. "El nu va respecta pe deplin nicio autoritate. Isi va pierde slujba pentru ca nu va fi de acord sa fie zilnic la ora 8 la serviciu sau va rata afaceri importante pentru ca nu va respecta acordurile stabilite", mai explica scriitoarea america
