Pe fond de criză economică, în rândul francezilor se constată o modificare a comportamentului "culinar" în special la locul de muncă. Se ştie că francezului îi place în general să mănânce bine. Spre deosebire de colegul său anglo-saxon, care în pauza de masă coboară în stradă, îşi cumpără un sandwich şi îl mănîncă în picioare, francezul se duce la restaurant unde stă cel puţin o oră.
Francezilor nu le place să mănînce pe fugă şi nu renunţă la un pahar de vin roşu sau "rosé" nici măcar la prînz. Multe întreprinderi mari dispun de cantine subvenţionate, unde atmosfera este oarecum aceeaşi: masa este luată în grup, devine un moment cde destindere.
În ultimul timp însă este observată, în multe companii private, o revenire la un vechi obicei - cel al pachetului de mîncare adus de acasă sau al "gamelei" adusă de acasă, în care se poate încălzi la microunde conţinutul. Românii au şi ei acest obicei, altfel spus de duc la locul unde lucreazà cu un "sufertaş". În lumea anglo-saxonă, sufertaşul este numit "lunch-box", care este din carton, în timp ce echivalentul japonez, din plastic, este "bento".
"Gamela" franţuzească
Un studiu realizat recent demonstrează că în urmă cu 8 luni, doar 12 la sută dintre francezi îşi aducea la serviciu "mîncare de acasă" în timp ce în prezent procentul a ajuns la 15 la sutà.
Motivaţiile sunt multiple. Prima dintre ele: restaurantele sunt scumpe. A doua este că unii s-au săturat să mănînce aceelaşi sortimente în diverse pizzerii sau restaurante de tip Mc'Donalds, de exemplu, dar şi în altele de tip Hippopotamus.
Pe fond de criză, unii francezi consideră că este păcat să arunce resturile de la cină, preferând să le păstreze pentru a doua zi la birou.
După cerere şi oferta!
Au apărut în librării cărţi de bucate care îi învaţă pe oameni cum să nu risipească nimic, să utiliezeze tot ce au în frigi
