WATERGATE FRANCEZ. Doi rivali, o listă falsă, urmele compromiţătoare ale spionajului de stat şi zeci de nume implicate într-un joc de şah cu final incert şi public garantat. Sursa: AFP / Mediafax
Sunt igredientele inflamabile scrise pe ambalajul celui mai mare scandal politic care zguduie Franţa ultimelor decenii. Povestea e ceva mai veche şi are parfumul duelurilor de capă şi spadă. De data asta, fără Alexandre Dumas în rolul creatorului de destine.
Chiar şi aşa, biografiile punctează cu generozitate: Nicolas Sarkozy şi Dominique de Villepin sunt capul de afiş, un fost diplomat joacă rolul “cârtiţei” şi un matematician bănuit de legături teroriste e “falsificatorul”. Producţia stelară rulează, începând de ieri, la Tribunalul din Paris şi promite cel mai mare spectacol politico-mediatic pe care l-a văzut vreodată a Cincea Republică.
La dreapta se sabotează în şoaptă
Înainte să i se spună afacerea Clearstream, a fost doar o dispută de salon între doi pretendenţi la fotoliul prezidenţial francez. Era 2004, ambiţiile politice tresăreau nervos în block-start-uri, iar Nicolas Sarkozy şi Dominique de Villepin se urau de moarte. Nu e un eufemism. Apusul epocii Jacques Chirac îi adusese pe aceşti doi bărbaţi în postura lupilor singuratici care adulmecă bestial prada înainte de o sfâşia.
În spatele rivalităţii stăteau însă două dintre cele mai importante funcţii ale aparatului de stat din Hexagon. Villepin era ministru de Interne (până în martie 2004, de Externe) şi favoritul tuturor la funcţia de moştenitor al lui Chirac. Diplomat de carieră, personaj cu rădăcini puternice în elită politică de la Paris, figură uşor boemă şi cu gusturi “subţiri”, Villepin îşi construise cu graţie o lume: era, după toate datele, succesorul, “gardianul” tuturor idealurilor pentru care milita dreapta franceză.
Al tuturor
