"Nu cred ca-ti ia mult sa mori. Oricum, nu atit cit iti ia sa traiesti". (Mr. Lonely) Harmony Korine gindeste in imagini, iar cind mintea i se umple de imagini face un film. Inainte de Mr. Lonely, avangardistul american isi atrasese admiratia unor Bernardo Bertolucci sau Werner Herzog, ultimul jucind si in Julien Donkey-boy, film dogma 95 de un rar eclectism vizual. Excesele de orice fel, comportamentele idioate patologic sau nu sint teme preponderente in primele sale filme, Gummo si Julien... Cel mai tinar, mai eclectic, mai experimental independent american, doamnelor si domnilor, Harmony Korine! Opt ani mai tirziu, matur, calm, Harmony scrie si regizeaza Mr. Lonely (2007). Personajul principal e o sosie a lui Michael Jackson, stabilita pe strazile Parisului. Michael se intilneste cu Marilyn Monroe intr-un azil de batrini complet senilizati. Viziune fundamental pesimista, deranjanta pe alocuri prin lipsa de scrupule, Mr. Lonely intristeaza mai putin decit ar face-o un film realist pe aceeasi tema, si asta pentru ca Harmony Korine isi propune un imaginar la granita suprarealismului. Sosia lui Marilyn (Samantha Morton, la fel de emotionanta ca in Synechdoche, New York; Control sau Morvern Callar) il aduce pe Michael intr-o vesela comunitate de sosii, unde, sub presedintia lui Abraham Lincoln, se organizeaza "cel mai frumos spectacol din lume". In paralel, deasupra padurilor virgine din America Centrala, maici catolice pastorite de Parintele Umbrillo (Werner Herzog) se arunca din avion fara parasuta, pentru a-si testa credinta. Cele doua fire narative nu se ating decit la nivelul metaforei, tinjirea catre o realitate secunda, precum in cer asa pre pamint. In naratiune, Harmony Korine insereaza ralenti-uri poetice, secvente de documentar ilustrate cu sonoritati exotice sau dialoguri sincere, inventive, care nu au rolul de a duce povestea mai departe, ci de a creiona de