Ultimele doua mari recesiuni pe care le-a traversat economia romaneasca - cea din 1997-1999 si cea in mijlocul careia ne aflam - au multe elemente diferite.

Dintre acestea insa, cel mai pregnant este numarul mare de tineri din birourile companiilor din prezent, spre deosebire de economia anului 1997. Aceasta resursa de energie, umana, ar putea fi un motor pentru o relansare mai rapida.

Spre exemplu, atunci devenise critica rambursarea datoriei publice. Acum, datoria privata este cea ingrijoratoare. Atunci, populatia nici nu visa sa ia un credit de la o banca. Acum, populatia plateste numai pentru casele luate pe credit dobanzi totale anuale de 500 de milioane de euro (180.000 de locuinte luate pe credit, la 30.000 de euro creditul mediu si rate aferente de 3.000 de euro anual).

Atunci, PIB-ul era de 30 de miliarde de euro, acum este de 110 miliarde de euro. Atunci, stocul investitiilor straine era de 2 miliarde de euro, acum este de 45 de miliarde de euro. Deci exista diferente atat de structura - functioneaza creditul, functioneaza (partial) pietele, de vreme ce economia atrage investitori - cat si de anvergura a economiei - se poate spune ca de la un PIB de 100 de miliarde de euro incolo am iesit din zodia cifrelor mici.

Dar exista o diferenta mai greu de masurat in cifre, usor vizibila daca iesi pe strada in Bucuresti sau intr-un oras mare: tineretea angajatilor din firmele private.

Businessul privat, mai ales investitorii straini, a angajat in cei noua ani de crestere economica mai ales oameni tineri. Arderea etapelor a fost un loc comun. Tineri de sub 35 de ani au ajuns sa conduca businessuri de zeci de milioane de euro, iar cladirile de birouri din Pipera sunt pline de oameni abia iesiti de pe bancile facultatii.

Sigur, de circa un an, de cand activitatea economica a incetinit si apoi a scazut, angajarile de tineri absolventi