Nu mai interesează pe nimeni cine sau cum realizează o emisiune TV în România. Faptul divers a luat locul informaţiei, dialogurile se înfundă în neant, nonevenimentul a devenit regulă.
August 2009, ora 07.00, undeva, într-un motel pe margine de autostradă, între Austria şi Viena. Sentiment plăcut că aici bate inima Europei, în nebunia şi mişcarea perpetuă a caravanelor de vacanţă olandeze, limuzinelor luxoase înmatriculate în Germania sau a microbuzelor româneşti pline ochi de obiecte culese de prin târgurile de vechituri ale Europei, gata de o nouă viaţă în satele sărace din Vâlcea sau Botoşani. Cu gândul la micul dejun copios ce mă aşteaptă, defilez printre programele TV pe care le am la dispoziţie. Grila disponibilă nu conţine prea multe opţiuni, ci doar televiziuni naţionale, considerate ca fiind reprezentative: France 2, ORF, ZDF, Duna TV, Euronews, Rai Uno şi, cu voia dumneavoastră, TVR Internaţional, semn al cantităţii de români circulând acum liberi şi nestânjeniţi prin Europa, un cadou turistic bine intenţionat.
Contactul prelungit cu Occidentul furnizează un afurisit sentiment de luciditate, de conştiinţă a distanţei ce ne separă de Vestul Europei. Nu idealizez tot ceea ce se găseşte dincolo de linia roşie, hungtintoniană ce separă în două continentul prin Budapesta. Totuşi... Toate televiziunile enumerate mai sus căutau să informeze privitorul cu principalele evenimente ale zilei, meteo, starea circulaţiei pe principalele axe rutiere sau, pur şi simplu, să-l introducă în ritmul zilei care se pregătea să înceapă.
TVR Internaţional difuza o emisiune cu titlu cazon remodelat la mişto, intitulată Trezirea la apel. În jumătatea de oră în care televizorul a mai funcţionat, mai degrabă ca fundal audio-video al pregătirii bagajelor mele, am văzut un cuplu de tineri, simpatici de altfel, care nu căutau altceva decât să umple timpul alocat em
