E straniu şi revoltător să constaţi că trăieşti într-o lume care începe să nu-ţi mai aparţină. Să constaţi că oraşul în care te-ai născut te eviscerează fără milă, în favoarea unor mahări care-l ademenesc cu ostentaţia luxului, cu agresivitatea prostului-gust. Într-o lume, într-un oraş, într-o comunitate care a învăţat prea repede să idolatrizeze oribilitatea unor stări nenaturale.
Un gibon îşi parchează tractorul... scuze - gipanul pe trecerea de pietoni şi se duce pe terasa din apropiere ca să bea un cappucino. Pare genul care suge cafeaua cu paiul. Îşi ascunde căbănosul în spatele unei pălării de o mare scofală. E trendy şi cul şi toate femeile fuge după el. Stă lăbărţat pe scaunul vast al terasei şi trage dintr-un trabuc. Plimbă nonşalant trabucul de la gură până la masă şi-napoi. Împreună cu o pereche de butoni cu şpilhozăn, e tot ce putea să-şi dorească mai mult de la viaţă. Alături, pe trotuarul de lângă, un malac enorm. Se învârte pe lângă tractorul parcat pe trecerea de pietoni cu aerul că şi-a adus trotuarul de acasă. Seamănă cu un doberman obez.
DESPRE O DISCUŢIE DINTRE UN MALAC ŞI NOŢIUNEA DE OPTICĂ
"La cine faceţi poză?" "La trotuar" "Şi ce vorbiţi aşa urât cu mine? Ce, eu am vorbit urât cu dumneavoastră?" Războinicul luminii şi însetatul de dreptate deturnează mereu discuţia în zona pe care ştie că poate s-o controleze cel mai bine: deontologia dialogului despre cine-e-mai-nesimţit-decât-cine în discuţia care abia a început. "N-am vorbit urât cu dumneavoastră." "E, nu. Ba aţi vorbit. Aţi făcut poze acolo, la terasă."
"Nu ştiţi nimic despre optică." (Aici mă gândesc că nici eu nu ştiu nimic despre optică şi mă-ncearcă jena.) Uşor deconcertat, malacul se uită de sus la Karina, în timp ce eu îmi calculez în minte unde să-l lovesc mai eficient în caz că se dă la ea în chip violent. În cap cre' c-ar fi cel mai nim
