Datorită nivelului la care a ajuns economia Chinei, au existat supoziţii, atât în ţară, cât şi în străinătate, că actuala dezvoltare a Chinei a fost exagerată foarte mult. Câţiva chinezi din ţară erau de părere că, din momentul în care China s-a situat pe locul trei mondial, din punct de vedere al puterii economice, ar trebui să fie mai vizibilă pe scena mondială, să nu-şi ascundă potenţialul, ci să fie deschisă în ceea ce priveşte capacităţile şi realizările sale.
Unii politicieni şi savanţi străini cred că statul chinez a devenit o „superputere" sau „aproape o superputere", care s-a clasat a doua în plan economic mondial. Unele organizaţii mondiale au folosit paritatea de schimb a puterii de cumpărare pentru a calcula PIB-ul Chinei la un miliard de dolari, care este mai mare decât al Japoniei şi al Indiei la un loc. China concurează acum cu Statele Unite ale Americii pentru „campionatul economic mondial".
Astfel se poate spune că, după 30 de ani de reforme, puterea Chinei a crescut atât din punct de vedere intern, cât şi internaţional. Cu toate acestea, China nu ar trebui să devină prea încrezătoare, ci să menţină o judecată sănătoasă şi să înfrunte viitorul cu prudenţă.
China se laudă că se clasează pe locul trei mondial după PIB, dar, cu o populaţie de 1,3 miliarde de locuitori, este încă o ţară în dezvoltare, raportat la PIB-ul pe cap de locuitor. În 2006, PIB-ul pe cap de locuitor în Statele Unite ale Americii, Japonia, Germania şi Rusia s-a menţinut la 42.000, 41.480, 39.710, respectiv 8.030 de dolari. În 2007, PIB-ul Chinei a însumat 3,4 trilioane de dolari, însă PIB-ul pe cap de locuitor a fost de doar 2.610 dolari, plasând China pe locul 120 în clasamentul mondial. Acest lucru demonstrează că, practic, China este încă o ţară în curs de dezvoltare. Având cea mai mare populaţie din lume, China trebuie să hrănească peste 1,3 miliarde de
