Adesea auzim voci din adâncul sufletului care proclamă „Ascensiunea Chinei".

Expresia „ascensiunea Chinei" nu este spusă în limbajul economic, ci este mai mult simbolică şi este rostită în sensul unor cuvinte de îmbărbătare. Deoarece China a avut de suferit de pe urma invaziei puterilor din vest, încă din secolul al IX-lea, naţiunea chineză a visat la ridicarea statului lor printre naţiunile lumii vreme de mai bine de 150 de ani. După eliberarea naţională şi proclamarea independenţei, în 1949, naţiunea chineză şi-a ţinut capul sus în faţa lumii. De-a lungul ultimelor trei decenii, economia Chinei a cunoscut o creştere continuă şi constantă. Puterea sa economică s-a dublat, astfel că acum poporul chinez poate să ridice braţele şi vocile şi să spună „China s-a ridicat!". Cu toate acestea, nu înseamnă că în prezent China şi-a încheiat călătoria şi se poate odihni. În ţară, oamenii trebuie să lupte pentru a continua progresul Chinei.

Poporul chinez, care este în etapa precondiţiilor pentru decolare, progresează. Totuşi, unii sunt de părere că statul chinez ar trebui să „decoleze" şi „să se ridice în mod discret". Pe de-o parte este practic şi realist să-şi evalueze propria forţă. Pe de altă parte, „decolarea" şi „ascensiunea" trebuie privite cu înţelepciune. Filozofia străveche ne spune „acţionează, dar nu din toate puterile", iar „inima şi puterea se întind sub pământ, în timp ce tandreţea şi slăbiciunea dansează în briza de deasupra".

Alte expresii precum „armele împuşcă pasărea conducătoare" demonstrează teoria obţinerii victoriei prin restrângeri interioare şi că cel care are margini tăioase va pierde. S-a demonstrat că puterile vestice care s-au confruntat cu mari greutăţi, mai târziu, şi-au arătat lumii puterea. Sunt puţine ţările care şi-au dezvăluit ascensiunea puterii pe măsură ce se dezvoltau. China ar trebui să facă un efort şi să profi