Pe 14 iunie, Wu conducea dinspre Zhengzhou, provincia Henan, către oraşul vecin Xianyang. Ca de obicei, folosea GPS-ul maşinii. „Am observat că nu funcţiona deloc, întrucât nu găsea sateliţii de care avea nevoie pentru a şti unde ne aflăm", a declarat Wu pentru Henan Business Daily. Din fericire, a ajuns la destinaţie cu ajutorul prietenilor, deşi i-a luat mai mult timp decât dacă ar fi folosit GPS-ul. Curând a aflat că în acea zi defecţiunea a afectat mai multe provincii. Problema apăruse după ce Statele Unite ajustaseră parametrii satelitului, iar unele părţi ale constelaţiei erau prea vechi pentru a mai funcţiona corect.

Deşi temporară, defecţiunea a afectat un număr mare de utilizatori chinezi, astfel că acum mulţi dintre ei încep să arunce o a doua privire asupra propriului sistem de navigaţie al ţării, numit Beidou, care înseamnă „Carul Mare".

În 1983, a fost avansat un plan de realizare a unui sistem independent de poziţionare prin satelit, compus din doi sateliţi. În 1994, guvernul ratifică programul Sistemului de navigaţie şi poziţionare a sateliţilor Beidou. China lansează patru sisteme de sateliţi Beidou, separat, pe 31 octombrie 2000, 21 decembrie 2000, 25 mai 2003 şi pe 3 februarie 2007. Ultima lansare făcută cu succes completează prima generaţie a sistemului geosincronic de navigaţie şi poziţionare a sateliţilor, care, iniţial, trebuia să fie doar un sistem regional de navigaţie. În 2003, când sistemul a devenit operaţional, Beidou 1 a transformat China în cea de-a treia entitate din lume care deţinea propriul sistem de navigaţie, după GPS-ul Statelor Unite şi Sistemul global de navigaţie prin satelit Glonass, al Rusiei.

Pe 14 aprilie 2007, China lansează în spaţiu Compass-M1, primul satelit în dezvoltarea noii generaţii Beidou, care îşi va îmbunătăţi capacitatea şi distanţa pentru a deveni un sistem de navigaţie şi poziţionare g