Consider că schimbarea atitudinii preşedintelui CJ, Gheorghe Bunea Stancu, cu privire la continuarea competiţiilor sportive de dirt-track pe Stadionul Municipal, este meritul brăilenilor. Este meritul celor 5.000 de oameni prezenţi în tribune la competiţia internaţională pe care Stancu ar fi vrut-o ultima de acest gen organizată pe pista de la Brăila.

Cinci mii de oameni înseamnă cinci mii de posibili alegători, ceea ce este mult, în condiţiile în care există inşi ajunşi în Parlamentul României cu mult mai puţine voturi decât atât. Uimit, probabil, de prezenţa masivă la stadion a iubitorilor sportului pe două roţi, Stancu a făcut pasul înapoi şi a declarat că se mai gândeşte, dar este limpede că şi-a reconsiderat poziţia. Cu atât mai mult cu cât primarul Aurel Simionescu a ieşit public şi a explicat că până la urmă stadionul este al municipalităţii, care l-a dat în administrare Clubului de Fotbal. "Nu se poate spune că acela care hotărăşte acolo este domnul Stancu, acolo este o formulă de administrare la care au preşedinte, Consiliu de Administraţie, executiv, administrator şi ei răspund de tot ce se întâmplă". Simionescu a pus pe seama lipsei de comunicare între autorităţile locale şi organizatorii competiţiei tevatura de acum două săptămâni, dar a garantat că dacă se respectă nişte reguli, poarta stadionului va rămâne deschisă oricărui sport. Aşadar, fără violenţă, fără injurii şi înjurături, ci prin simpla prezenţă, brăilenii şi-au putut impune punctul de vedere în faţa "celui mai puternic om din judeţ". În fond, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean şi şef al celui mai puternic partid din Brăila, aflat şi la guvernare, Stancu are motive să se creadă cel mai tare. Problema nu constă însă, în cât de tare se crede Stancu. Fiecare are dreptul să fie cât de încrezut pofteşte. Nu este Stancu nici primul, nici ultimul om cocoţat într-o funcţie pub