Dezgustator spectacolul oferit de politicieni si sindicate dupa nenorocirea feroviara de la Carcea. Cu totii au sarit bezmetic sa foloseasca deraierea unui tren pentru a-si sustine teze electorale sau revendicarile luptei de clasa.
Primul a atacat ministrul Transporturilor. Radu Berceanu, speriat de moarte ca deraierea trenului ar putea fi o grenada care sa-i explodeze in fata, aruncandu-l in banca incompetentilor remaniabili in rand cu Ecaterina Andronescu, a avansat suspect de repede teoria mainii criminale.
In primul rand, ma intreb cum de a tras atat de repede concluzii atat de certe un ministru fara expertiza autentica nici in privinta sinelor si boghielor, nici in domeniul criminalistic. Si chiar daca indiciile existau, ma intreb daca lansarea acestei ipoteze la limita terorismului, fara a avea probe certe si suspecti cu nume si prenume, este o fapta demna de un demnitar responsabil. Sa nu ne jucam totusi cu atentatele pana cand nu suntem 100% siguri ca despre asta vorbim!
Ministrul avea certitudini in timp ce procurorii si comisarii lansau generos ipoteze contradictorii si zapacificante cu o generozitate incredibila fata de ziaristi. Profesionalism 100%, ce sa zic, dar vai de steaua lor ce ar fi patit daca refuzau presa dezlantuita, suita pe telefoane, in elicoptere si copaci!
Mingea lansata dintre sine de Radu Berceanu a aterizat direct in capul sindicalistilor, potentiali atentatori suparati, nu-i asa, care au lansat inapoi spre fata ministrului versiunea care-i avantajeaza: nu e niciun atentat, ci doar consecinta starii dezastruoase a infrastucturii, in care nu a mai fost investit niciun leu, dar si a insuficientei personalului. Daca disponibilizarile vor continua, vom avea si mai multe deraieri, au tipat isteric sindicalistii.
Ba dimpotriva! Daca ar fi disponibilizat tot personalul inutil de prin