Pliantele sunt o raritate până şi în muzeele mari din Capitală, mijloacele multimedia pentru o informare în plus a vizitatorilor lipsesc cu desăvârşire, iar magazinele de suvenire au rafturile aproape goale. O vizită la muzeu, în cursul săptămânii, îţi poate oferi şi situaţii neplăcute: gunoiul strâns de faţă cu vizitatorii, supraveghetoare ocupate să citească presa de scandal ori priviri suspicioase, aruncate din umbră.
Preţul unui bilet de intrare în muzeele româneşti este mic (între 2 lei şi 10 lei), dacă e să facem comparaţia cu instituţii de gen din străinătate. Însă acesta este singurul avantaj de care beneficiază un vizitator român sau străin.
Citeşte şi: Bucureşti: Muzeele, sub asediul funcţionarilorBucureşti: Ajută-te singur să vizitezi Muzeul StorckBucureşti: Şefă în cadrul Muzeului Municipal: „Publicul este dobitoc!”Bucureşti: Vizită la Muzeul Capitalei: plictisitor!
Este frustrant să admiri lucrări celebre de Rembrandt, Renoir, El Greco sau Monet fără să ai parte de informaţii suplimentare multimedia, care nu lipsesc din niciun muzeu din afară, indiferent de mărimea sau importanţa lui. Muzeele româneşti se mulţumesc doar cu o simplă etichetă lipită în dreptul unui tablou, care zace inert pe perete, fără să i se afle povestea.
Istoria, condamnată la praf
Dacă vrei să faci pe neaşteptate o vizită ghidată la Muzeul Naţional de Istorie a României, vei afla încă de la intrare că nu e atât de simplu pe cât pare: „Pentru ghid, trebuie să vă faceţi programare cu două zile înainte“, ne-a spus doamna de la casa de bilete, văzându-şi neperturbată de treabă.
Dacă nu ai programare (o oră de ghidaj în limba română, pentru grupuri de 1-5 persoane, costă 10 lei, iar în franceză sau engleză, 20 de lei), situaţia din teren nu este prea generoasă.
Singurele pliante disponibile, a c
