Femeia are grijă ca ceasurile braşovenilor să mergă perfect. De-a lungul timpului, Viorica a reparat o mulţime de ceasuri mecanice şi electrice, fie că au fost de masă, de perete sau de mână. Profil
NĂSCUTĂ: 10 mai 1958, Braşov
FAMILIE: căsătorită, un băiat
STUDII: Liceul seral Unirea, Braşov
Viorica Ardeleanu susţine că în meseria de ceasornicar trebuie să ai multă răbdare, să stai bine cu vederea şi să preţuieşti fiecare secundă. La toate acestea se mai adaugă şi respectul faţă de clienţi. Toţi cei care au apelat la ajutorul femeii ceasornicar au plecat mulţumiţi din ateleierul acesteia, din cartierul Răcădău.
Pasiune moştenită de la tata
Încă de mică, Viorica a fost atrasă de micile obiecte care indicau ora exactă. „Atunci când ieşeam de la şcoală mergeam la atelierul de ceasornicărie al tatei, pe Republicii. Imediat ce terminam de făcut lecţiile, mă uitam la el cum repara diverse ceasuri. Totuşi, nu mă gândeam că voi deveni ceasornicar“ , povesteşte Viorica. Imediat după ce a terminat clasa a VIII-a, femeia a dorit să-şi continue studiile la Liceul Unirea, însă nu a reuşit să treacă de examene. „După acest eşec, tata m-a sfătuit să învăţ o meserie şi de aceea am ales să fac exact ceea ce făcea şi el de atâta timp“ , spune femeia.
Repară ceasuri de la 15 ani
Atunci când avea numai 15 ani, Viorica Ardeleanu s-a dus la Arad pentru a urma Şcoala de ucenici ceasornicari. Studiile au durat trei ani, iar practica a făcut-o în câteva ateliere din Braşov. „Nu mă învăţau nimic. Aceşti oameni mă trimiteau să fac piaţa sau să fac curăţenie şi nu îmi arătau cum se repară un ceas. Totul am reuşit să învăţ de la tata, imediat după ce am terminat şcoala. Primul ceas pe care l-am reparat era unul de masă, numit Viorica. Mi-a fost frică să lucrez la el, dar am reuşit să îl repar destul de