Constantin Lecca (1807-1887) a fost primul pictor român care a executat la noi pictură bisericească în stil occidental. Împreună cu Mişu Popp şi Barbu Stănescu a pictat mai multe biserici din Bucureşti, printre care Curtea Veche, Sfânta Ecaterina, Sfântul Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă, Radu Vodă, precum şi numeroase biserici din ţară, ca Sfântul Ilie şi Madona Dudu din Craiova şi Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului.

Se născuse la 4 august la Braşov, dar a devenit o personalitate marcantă a oraşului Craiova pentru că a înfiinţat prima tipografie din acest oraş şi prima revistă culturală din Oltenia, „Mozaic“, în 1838.

Tot acolo, a activat timp de cincisprezece ani, din 1833, ca profesor de desen la Şcoala Centrală din Craiova. În acel an picta „Portretul profesorului Grigore Pleşoianu“ şi „Portretul prefectului de Romanaţi Gh. Coţofeanu“.

De fapt, mare parte a operei pictorului este ocupată de portretistică. Tot din perioada craioveană datează portretele lui Ioan Maiorescu, al Mariei Maiorescu, portretul Maricicăi Bibescu, cel al lui Iancu Vladimirescu, portretele soţilor Lăceanu, Pavlovici ş.a.

A pictat unele portrete ale membrilor familiilor Bengescu, Brăiloiu, Otetelişeanu, Strâmbeanu, Cernătescu, portrete ale domnitorilor din trecut sau ale contemporanilor cu demnităţi politico-militare cu rang înalt.

Ajunge la Paris la sfârşitul anului 1847 şi intră în cercul Societăţii studenţilor români unde îi întâlneşte pe Nicolae Bălcescu, Dimitrie Bolintineanu, fraţii Brătianu, Golescu, alături de care va participa la  evenimentele marcante ale revoluţiei paşoptiste.

După revoluţie, Lecca se stabileşte la Bucureşti unde, datorită sprijinului acordat de Petrache Poenaru, primeşte postul de profesor de desen la Colegiul „Sfântul Sava“ şi comanda pictării noilor steaguri ale armatei.

Di