La 30 de ani după iniţierea reformelor care au deschis China către lume, suntem martorii unei continue şi rapide creşteri economice.

Reformele şi deschiderea către lume au dus la stabilirea unui sistem economic eficient şi a asigurat dezvoltare economică şi prosperitate naţională. Un „Raport pe tema studiului dezvoltării şi reformei", compilat de Institutul de Cercetare a dezvoltării şi a reformei, poate induce în eroare dacă nu se ia în considerare dezvoltarea productivităţii. Acest „raport general" vorbeşte în principal despre cum să înţelegi „Creşterea rapidă" şi despre „Evoluţia economiei Chinei".

Evaluarea dezvoltării economice a Chinei, conform „Teoriei decolării"

„Teoria decolării" a fost inventată de Walt Whitman Rostow, un binecunoscut economist american. În 1960, Rostow argumentează teoria „Etapelor de creştere economică" în cartea „Etapele creşterii economice: Un manifest non-comunist". În cadrul acestei teorii, este posibilă identificarea tuturor societăţilor şi împărţirea acestora în următoarele categorii: ştiinţă şi tehnologie, dezvoltare industrială, structură industrială şi dimensiune economică. Caracteristicile de dezvoltare a sectoarelor dominante se pot împărţi în şase categorii: societatea tradiţională, precondiţii pentru „decolare", „decolarea", calea spre maturitate, etapa consumului în masă şi căutarea calităţii vieţii.

În societatea tradiţională nu există ştiinţă şi tehnologie moderne, iar viaţa este dominată de agricultură.

Precondiţiile decolării reprezintă o perioadă de tranziţie între societatea tradiţională şi etapa „decolării" în care creşterea producţiei agricole este de o importanţă semnificativă, iar industria este dominată de producţia de alimente, băuturi, tutun şi ciment.

În etapa de „decolare", creşterea poate fi întâlnită în diverse sectoare. Forţa de muncă, angajată predominat în agricul