La Centrul Pompidou din Paris se deschide astăzi expoziţia „Subversiunea imaginilor. Suprarealism, fotografie, film“. Selecţia de aproximativ 400 de opere oferă o imagine amplă a rolului pe care fotografia, cu diversele ei modalităţi de folosire, l-a avut în arta suprarealistă. Prezentând piese inedite, în multe cazuri, organizatorii au urmărit, în primul rând, evidenţierea domeniilor şi tehnicilor de folosire a imaginii fotografice în creaţiile suprarealiste, de la documentul brut la publicarea în reviste sau cărţi de artist, de la publicitate la colecţia de imagini.
Fotocolaje şi artificii tehnice
Fiecare unghi de abordare a temei este găzduit într-o sală. Pot fi urmărite astfel nouă secţiuni: „acţiunea colectivă“, unul dintre procedeele de creaţie dragi acestui curent, „teatrul fără raţiune“ (diferitele faţete ale absurdului), „Real, întâmplător, minunat“, „Masa de montaj“, „Modelul interior“, „Pulsiunea scopică“ (tentaţia de a vedea), „Automatismul scrisului“, „Anatomia imaginii“ şi „Despre buna folosire a suprarealismului“.
Între 1920 şi 1940, artiştii suprarealişti organizează şedinţe de fotografiat colective. Uneori, este vorba despre întâlniri bine organizate, cu puneri în scenă complexe. Alteori, numai de fotografii improvizate. Fie că erau foarte serioase sau ludice, imaginile refac istoria unui grup de artişti.
Se regăsesc nume prestigioase ale artei primei jumătăţi a secolului XX, cum ar fi Man Ray, Hans Bellmer, Maurice Tabard, Raoul Ubac sau Jacques-André Boiffard. În ceea ce priveşte teatrul absurdului, fotograful prinde doar o scenă pe care o propune unui dialog cu spectatorul.
Este vorba de obicei despre puneri în scenă ţinând de comedie, de parodii, de imagini erotice sau iritante. Poate că cele mai interesante îi aparţin lui Antonin Artaud. Imaginile din lumea înconjurătoare (
