De foarte multe ori, Traian Basescu nici nu trebuie sa deschida gura pentru a strange voturi. Sta linistit, ca o ciubotica cucului in asteptarea albinei, si aceasta nu intarzie. Oamenii functioneaza precum natura: niste natarai vin in contact cu alti natarai, iar pe margine pandeste un bondar.
Daca a fost atent zilele astea, are acum inca o minge la fileu: a primit la promulgare legea care instituie ghidul de bune practici intre supermarketuri si furnizorii indigeni. Nu ca si-au propus marii retaileri sa puna umarul in campania prezidentiala, dar pozitia de forta adoptata de acestia anuntand ca daca presedintele nu intoarce legea in parlament, nu vor mai accepta pe raft marfuri romanesti, e genul de nesimtire pe langa care Traian Basescu nu poate trece fluierand.
Legea respectiva reteaza taxele aberante pe care producatorii le plateau pana acum in numele definitiei sclaviei - nu e destul sa tarai dupa tine lanturi, trebuie sa o faci in genunchi: de patrundere in magazin, intrare pe raft, organizare de stand, nevanzarea marfii, etichetare, promotie si camere video. Plus paza, carucior, uniforma si alte aberatii - parca ar fi fost nascocite in Romania.
Ce-ar insemna sa scoata produsele romanesti de pe raft? Sa cheltuie in plus pentru transportul unora din Franta, de pilda, insa ele ar putea fi aduse din Bulgaria, Ungaria si Polonia. Unde sistemul de sprijinire a producatorilor locali nu se afla pe hartie, ca la noi, si acum i se culeg roadele. Care se transporta peste frontiera.
Ar mai insemna ca unii furnizori romani sa crape. Sau nu, dar pentru asta e nevoie de o solidaritate de care nu stiu daca suntem in stare.
Ar putea fi un bun inceput insa ca guvernantii, in frunte cu Traian Basescu, sa declanseze o companie de sprijinire a industriei alimentare, de natura sa o scoata din mizerie, sa n-o lase in genunchi in f
