Trei companii, bineinteles straine (Alfred Toepfer – Germania, Cargill – SUA – si Glencore International – Elvetia), realizeaza, prin subsidiarele lor din Romania, afaceri anuale din comertul cu cereale de aproape un miliard euro si profituri de sute de milioane euro. Au o asemenea rata a profiturilor pentru ca, doar frecand hartii de colo-colo si facand, eventual, anume transporturi, nu folosesc nici 300 de salariati, nu au investitii obligatorii si nici de cine stie ce capital de lucru nu au nevoie, caci ce platesc azi incaseaza maine. Cei cinci mari producatori romani de cereale (companiile detinute de Ioan Niculae, Culita Tarata, Adrian Porumboiu, stefan Poienaru si Mihai Anghel) au impreuna cifre de afaceri din productia agricola de circa 300 milioane euro (400 milioane euro in ani agricoli exceptionali)! Profiturile sunt doar de cateva zeci de milioane de euro.

In 2008, an agricol exceptional, au recoltat cam un milion de tone de cereale, adica vreo 8% din totalul pe tara, desi detin numai 2% din suprafetele agricole. Randamentele lor sunt insa net superioare mediei pe tara, caci folosesc tehnici agricole avansate si au o parte din terenuri in regim irigat, deci o dependenta mai mica de conditiile meteo-climatice. Castigurile lor nete sunt insa ridicole in raport cu cele ale comerciantilor straini pe care ii aprovizioneaza. Anul acesta situatia este rea de tot. Au cultivat cu grau vreo 90 mii ha, au obtinut cam 340 mii tone (recolta slaba de 3,7 tone in medie pe hectar, totusi dubla fata de cea medie pe tara), ceea ce inseamna ca, la nivelul preturilor actuale si al calitatii graului produs, nu pot conta pe incasari mai mari de 40 milioane euro.

Balaurul strain cu trei capete are, prin urmare, prilejul sa-si rotunjeasca serios profiturile de sute de milioane de euro, in ciuda scaderii productiei din tara, pentru ca forteaza produc