- Cultural - nr. 383 / 23 Septembrie, 2009 Lucian Dumbrava a inceput sa scrie gasindu-si alinarea in vers atunci cand nestins ii era dorul de parintii care "si-au intins aripile spre vesnicie". Scriind, si-a gasit linistea, ne marturiseste autorul volumului "Dincolo de tarm", si-a echilibrat sentimentele si a acceptat, resemnandu-se, ca plecarea pe alt "tarm" a parintilor este o etapa care face parte din viata. Daca i-a fost greu la inceput, versul i-a adus si impacarea cu sine, iar volumul il considera totodata un omagiu adus celor care i-au dat viata. Lucian Dumbrava s-a nascut la 15 martie 1974 si este absolvent al Colegiului National "Unirea" din Targu-Mures, mai precis, absolvent al clasei de electrotehnica. In prezent, este angajat al Politiei Comunitare. Mentionam aceste date biografice, pentru a-i evidentia, o data in plus, inclinarea spre creatie chiar daca este de formatie tehnica, iar in actuala sa profesie trebuie sa fie mai ales pragmatic si exigent. In vers, gasim, insa, un suflet sensibil, care isi cauta demn si frumos resemnarea atunci cand valurile vietii ii aduc si suferinta si, ca "o aripa de vant", cum se exprima in una din poezii, alunga orice trist sfarsit, cautand un nou inceput, un nou rasarit. Un "nou rasarit" care ii readuce bucuria este fiul sau, in varsta de sase ani, caruia ii dedica, de asemenea, poeme, ca si sotiei sale. O poezie de suflet se poate aprecia, in care autorul exprima crezul sau despre "sfintenia familiei", despre necuprinsul cerului in care "ingeri vii sunt stapani", despre ierni in care simtim ca "am mai facut un tur de viata" la inceput de An Nou. Dupa volumul de poezii "Dincolo de tarm", tiparit de Editura NICO, Lucian Dumbrava pregateste un volum de povestiri. Povestiri care exprima stari umane preluate din viata de zi cu zi si pe care autorul le priveste dintr-o latura filozofica si chiar psihologica. Stari suflete