Este printre cei mai buni specialişti în etnografie şi etnologie din ţară. A reuşit să aducă la viaţă obiceiurile din Botoşani şi le-a pus la preţ de cinste în Muzeul Etnografiei.

Angela Olaru şi-a dedicat toată viaţa pentru a redescoperi universul satului românesc, cu tot cu tradiţii, cântece, costume şi obiecte de mobilier. Şi-a asumat această obligaţie spirituală, de a nu da uitării acele datini, şi după zeci de ani de activitate poate spune că şi-a respectat întru totul cuvântul.

„Am locuit într-o casă veche, de aproape 100 de ani. Acolo aveam în interior acel cuptor cu horn, cu un spaţiu extraordinar de mare pe cuptor, unde mă refugiam de fiecare dată când mama îmi dădea câte o corecţie“, mărturiseşte etnograful cum şi-a însuşit dragostea pentru tradiţii.

A descoperit specificul popular al Botoşaniului

Şi-a început cariera într-unul din locurile ei favorite din ţară, Bucovina. Atenţia şi delicateţea cu care sătenii lucrau lemnul, şi „francheţea lor, de oameni dintr-o bucată“ au făcut-o să îndrăgească zona. Mai mult, în 1967 a ajutat, împreună cu o echipă întreagă, la deschiderea Muzeului „Arta Lemnului“. Poate fi numită „bunica Botoşaniului“. A preluat conducerea Muzeului Judeţean şi a reuşit să înfiinţeze Muzeul de Etnografie din oraş.

„Am avut bucuria să-i redau acestui teritoriu statutul pe care-l merita, acela de zonă etnografică distinctă“, spune Olaru. Şi-a dat doctoratul în 1977 şi a demonstrat, în premieră, în faţa unei întregi comisii, că regiunea dintre Siret şi Prut poate fi considerată o zonă unică, cu tradiţii proprii. Mai mult, o altă dovadă a ataşamentului ei pentru oraşul de adopţie sunt mărturie numeroasele cărţi pe care le-a scris despre obiceiurile de aici.

Mereu pe drumuri

Pentru o cercetare, spune că pleca vreme de câteva luni. Se ducea în cele mai îndepărtate sate şi cătune şi se integra printre locu