În întrecerea cu Alina şi Costi Răducănoiu, Adrian Cocoană, Carmen Păunescu, Cristian Bernevig, Marian Albu sau Adrian Iordache, Iustin Covei are două atuuri.
Primul e prenumele. Chiar aşa, ce ironie, să porţi în însăşi identitatea ta aluzia la un lucru pe care te-ai deprins să-l calci în picioare. Al doilea e o picanterie de CV.
Chiar în anul în care poliţia îl separă de distinşii săi parteneri Nixon, Gigioc şi Fulgerică, Iustin Covei devine absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii „Spiru Haret”.
Nici nu ştii spre ce să-ţi îndrepţi atenţia mai întâi: spre opţiunea profesională a lui Covei sau spre numele instituţiei care emite diploma de absolvire (în realitate, o coincidenţă de nume cu surata din Bucureşti). Băiat cu un palmares infracţional cât cartea de telefon, fiul tatălui şi nepotul unchiului marchează mai multe tipuri de faliment: al principiilor, al instituţiilor şi al speranţei. Nu sunt multe de spus.
Dacă Iustin Covei e antrenat pentru justiţie, dacă încă un lup va primi numirea pe postul de paznic la stână, România face paşi apăsaţi spre condiţia de teritoriu kafkian. Oricine va fabula ironic de-acum în colo pe această temă va trebui înţeles.
În cazul în care Iustin Covei va urma cariera tatălui (judecător) sau a unchiului (procuror), ne putem gândi la un guvern de tehnocraţi ai imposturii, cu sau fără tinichele penale zornăindu-le de coadă. Văd deja o schemă operativă în care Nikita preia Cultura, Fane Spoitoru ajunge la Interne, iar Sile şi Nuţu Cămătaru se ocupă de Economie şi Finanţe.
Amestecul de tupeu interlop, dispreţ faţă de lege şi plăcere a fraudei garantează succesul. Oricum însă, Guguianu, Ştoacă şi celelalte clanuri se pot simţi nedreptăţite dacă Iustin Covei va ajunge avocat, judecător sau procuror. Iar Kent, Cimino, Caiac şi Căpăţână trebuie rea
