De unde ştia Radu Berceanu că la Cîrcea, localitatea în apropierea căreia a deraiat trenul de pasageri de pe ruta Timişoara-Bucureşti, a fost o mînă criminală? Băţos, arogant şi tras la trei ace, printre şine şi macazuri, el a emis certitudini, fără a veni cu probe la acuzele grave formulate. Şi asta în timp ce profesioniştii Căilor Ferate, ai Poliţiei feroviare şi ai instituţiilor de anchetă şi control abilitate nu au ajuns nici măcar să cerceteze motivul catastrofei. Declaraţia lui ar părea comică şi aiuritoare dacă nu ar fi fost făcută în calitatea sa de ministru. Aceasta sună mai mult a diversiune. Sigur că băieţii veseli, în scurt timp, au scos la iveală cazul lui Acar Păun, un fost angajat cu probleme psihice. Deci actul terorist, prin silogism, ar fi fost săvîrşit de un nebun. Nici măcar puşcărie nu poate să facă. Pentru că viaţa bate de prea multe ori filmul, la Boju, în judeţul Cluj, la doar cîteva ore de la enunţul belicos al politicianului pedelist, un tren de marfă a sărit din decor. Nu ni s-a spus că ar fi fost îmbrîncit de pe şine. Dacă ministrul văzduhist nu a ajuns şi în Ardeal pentru a-şi continua şarada amăgitoare, orice interpretare este posibilă. Aşa că publicul a rămas cu impresia iniţială a unui act terorist fără terorişti. Cît de proşti ne cred guvernanţii ca să înghiţim astfel de explicaţii? Sau poate domnul Berceanu ştia de dinainte ce trebuia să se întîmple. Şi atunci avem de a face cu o complicitate ministerială criminală. Oriunde în lume, în urma unor astfel de acţiuni ar cădea capete şi s-ar prăbuşi miniştri. La noi, totul se fîsîie după cîteva zile. Asta dacă nu există interesul politic de a se abate atenţia către problemele grave ale economiei. Şi ale situaţiei catastrofale din infrastructură. Vă mai amintiţi ce spunea Boc la începutul mandatului? Că acest an este al investiţiilor. Au trecut nouă luni şi zero autostradă şi minus