Ciprian (32 de ani) şi Tudor (28 de ani) spun că mama lor avea un sistem ingenios de a vizualiza lucrurile şi că răul era tratat cu haz. Au pierdut un părinte şi au recâştigat altul. Prezenţa tatălui şi optimismul incurabil moştenit de la Anca îi ajută pe cei doi fraţi să treacă cu bine peste fiecare zi fără mama lor. „Adevărul“: Aveţi emoţii înainte de acest concert?
Ciprian Parghel: Nu, acum nu mai avem emoţii. Au fost vremuri în care am avut emoţii, în anii de debut, alături de mama. Acum emoţiile s-au dus, au rămas nişte muzicieni adevăraţi... în devenire! (râde). Poate emoţii creative, în primele cinci minute. Apoi ne obişnuim cu atmosfera.
Este primul eveniment în memoria Ancăi, organizat de voi?
Tudor : Acum, în septembrie, mai exact la data de 16, ar fi fost ziua mamei. Ne-am gândit să facem un remember, alături de trupa cu care mama a concertat, cu care am fost plecaţi de multe ori şi alături de care ne-am simţit bine în turnee.
Invitaţi speciali sunt Puiu Pascu, un mare pianist, Marius Pop, de asemenea un alt mare pianist, Marius Constanţiu, Paula Seling şi Ozana Barabancea.
Ciprian : Ai uitat să spui de fraţii Parghel, Ciprian şi Tudor, care rămân mereu fideli muzicii.
Anca a încetat din viaţă la 5 decembrie 2008. Cum a fost ultimul an pentru voi?
Ciprian : A fost un an de maturizare forţată. Cred că şi pentru mine, şi pentru Tudor, a fost un an greu. Dar am încercat să depăşim fiecare zi de la moartea mamei într-un mod creativ.
Chiar dacă nu suntem foarte sus, măcar să rămânem pe linia de plutire. Ştii, e foarte uşor să decazi în momente ca acestea. Noi am încercat să fim bine, fiecare.
Tudor : E foarte uşor să devii depresiv. Mai ales că noi avem încărcătură emoţională. A apărut alături de noi şi tatăl nost