"Era pe 20 iulie dimineaţa. A venit o ploiţă aşa, din senin. Pe la 10-11. Şi cînd a trăsnit a fost în formă de cruce. A săpat o cruce precum cu hîrleţul. Erau nişte băieţi acolo cu carul. Au chemat preotul. Şi pe loc s-a făcut acolo biserica. Şi-aşa pe partea aia nu era. Rapid s-or strîns şi materiale, şi bani, de la oamenii care erau cu dare de mînă. Prin ’90-’91."

Asta îmi spune "cel mai tare cultivator de cartofi din Cacica" (comună din judeţul Suceava ), un domn la vreo 50 de ani, ce locuieşte în cartierul Rodina, cu mama lui. Casa lor e cam singura dărăpănată din satul Pîrteştii de Sus, şi el însuşi e posesorul unui look destul de atipic pentru lumea rurală "tradiţională": nebărbierit, uşor jerpelit, aducînd cu o versiune de Lică Sămădău mai spre Mackie Şiş (dar nu lipsit de farmec…). El însuşi a făcut cîţiva ani de facultate, pe la Bucureşti. Apoi a avut un accident cu propriu-i cal, care l-a muşcat. După ce a stat în spital zile bune, proprietarul neconvenţional a păstrat acelaşi cal. Pentru că e un animal bun, iar el a recunoscut că era el însuşi de vină: calul era, pe atunci, armăsar, şi nu suporta mirosul de alcool. Or, el s-a dus în grajd după o chermeză de Sfîntul Gheorghe…

În ciuda atipicităţii lui, interlocutorul meu cacichez e în consens cu restul populaţiei locale în problemele cu adevărat serioase ale comunităţii. Biserica cu minunea, deşi nu e chiar din satul lor, ci din cel învecinat, constituie un nesperat eveniment local cu extindere în metafizică. Mărturie stă însăşi plăcuţa pe care o poţi citi, cu emoţie, la faţa locului devenit de pelerinaj: "În ziua de Sf. Ilie m-am deplasat către imaşul Rodinei pentru o minicompetiţie sportivă. Pe la ora 14,30 a început o miniploaie de vară cu fulgere şi trăsnete care a ţinut pînă la 15,30, timp în care m-am adăpostit în casa lui Gheorghe Sava al lui Ilie, care era plecat pe imaş. Trecînd p