La 74 de ani, nea Lae are mare grijă de parcul Hărniciei, dorinţa de păstrare curată a spaţiului de joacă fiindu-i transmisă cu limbă de moarte.

PROFIL

Născut. 21 aprilie, 1935, Pădureni.

Experienţă. Strungar şi compresorist.

Studii. Şcoala primară la Pădureni.

Familie. Căsătorit, două fete, şapte nepoţi, doi strănepoţi.

Demult, pe vremea când nea Lae era doar mic copil, în Pădureni nu era urmă de parc, iar distracţia era mare atunci când fructele din pomii vecinilor sticleau, iar Nicolae urca ambiţios după „pradă”. „Nu exista atunci nici urmă de vreun parc şi nici nu m-aş fi gândit că voi avea vreodată grijă de un spaţiu de joacă”, a povestit Nicolae Miclea. Astfel, povestea lui nenea Lae a continuat cu meseria de strungar şi compresorist.

Puţin după Revoluţie însă, firul poveştii lui Nicolae a luat o întorsătură neaşteptată, chiar tristă. „Doamna Muşat, femeia care a construit acest parc pe strada Hărniciei, m-a rugat, înainte să moară, să-i promit că o să am grijă de parc, iar de atunci încoace, vin zilnic aici, mătur, adun frunzele picate, golesc gunoaiele şi alung paşnic adolescenţii rebeli din parc”, a mărturisit Nicolae.

Metrii de gard care îngrădesc astăzi spaţiul de joacă au o istorie lungă, pe care au trăit-o atât Nicolae, cât şi soţii Muşat.

Parc cu istorie controversată

„Înainte nu era îngrădit parcul, dar prin 2000, cineva a băgat o ţeavă între leagăne şi le-a răsucit, de atunci, parcul e îngrădit, închis şi are program de acces”, a precizat Constantin Muşat, soţul doamnei căreia îi aparţinea parcul.

Astăzi, copiii pot intra în parc între anumite ore, spaţiile de joacă păstrându-se întregi pentru mult timp.

„Atunci când am preluat în grijă parcul, era aici o roată din fier foarte mare, la care s-au accidentat foarte mulţi copii, iar primăria a venit şi