Pur şi simplu, au uitat. Autorii Ordonanţei de Urgenţă nr. 77 din 24 iunie 2009, privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, au uitat – căci singurele alte explicaţii ar fi o crasă incompetenţă ori dezinteresul total – că 6% din profiturile agenţilor economici cu acest profil de activitate erau direcţionate către susţinerea culturii celei atît de subfinanţate de stat. Mai exact, 4% alimentau Fondul Cinematografic, din care se finanţează parţial filmele cu care se laudă naţiunea la Cannes etc., iar 2% – bugetul Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice (ONMI). Mai exact, aceste două procente din suma achitată de participanţi la jocurile de noroc reprezintă 97% din fondurile timbrului monumentelor istorice (în timp ce biletele de intrare la muzee, taxele foto şi de filmare constituie 1,95%), 55% însemnînd contribuţia din jocuri de loterie. Din iulie 2006, de cînd s-a introdus cota din jocuri de noroc, timbrul monumentelor a crescut exponenţial: de la 24.616 lei în iulie 2006 la 217.768 în august acelaşi an şi 2.468.727 lei în mai 2009. Asta, în ciuda faptului că nici Loteria Naţională, nici ceilalţi agenţi economici ce desfăşoară jocuri de noroc nu se achită la zi sau total de plăţile datorate, iar ONMI nu are (şi nu poate avea, din lipsă de bani) un corp de control care să aplice amenzi. În 2007, din timbru au fost alocate 2.673.193 lei pentru consolidarea-restaurarea unui număr de 11 obiective, dintre care cinci în situaţie de colaps, necesitînd intervenţii de urgenţă, şi unui număr de trei monumente aflate în Programul Naţional de Restaurare (PNR) – printre acestea, Teatrul Naţional Caracal. Inaugurat cu fast în decembrie 2008, Teatrul Naţional Caracal (construit în 1896-1901, după planurile unui arhitect austriac) s-a aflat în reabilitare timp de 22 de ani, restaurarea lui efectivă începînd în 2007, prin finanţare în cadrul PNR, din timbrul mon