● Anne Vincent-Buffault, L’Éclipse de la sensibilité. Élements d’une histoire de l’indifférence, Paragon/Vs, Lyon, 2009.
Nimic mai ambivalent decît indiferenţa. Nimic mai greu de surprins decît acest "sentiment al lipsei de sentiment" " după cum îl numeşte Anne Vincent-Buffault. Dacă în urmă cu cîţiva ani, această specialistă în istoria sensibilităţii se ocupa de istoria lacrimilor, acum ea încearcă să exploreze un versant diferit al expresiei sociale a afectelor, şi anume absenţa reacţiei.
Se pare că indiferenţa e la modă. Pe lîngă mai vechea lucrare De l’indifférence. Essai sur la banalisation du bien et du mal, semnată de Christian Delacampagne, anul acesta, politologul Alain-Gérard Slama publică o lucrare pe aceeaşi temă: La Société de l’indifférence, în care avertizează la ce derapaje pot conduce apatia societăţii civile şi non-reacţia acesteia în faţa exceselor, a aberaţiilor sau ilegalităţilor pe care şi le permit cei aflaţi la putere. De altfel, sociologii şi toţi cei care poartă un discurs critic asupra modernităţii şi a postmodernităţii atrag de multă vreme atenţia asupra deşertificării progresive a teritoriului afectiv, asupra pasivităţii, inerţiei şi a desensibilizării omului contemporan, lipsit de iniţiativă, lipsit de contur, dizolvat într-o masă amorfă, cantonat în mărunţişurile supravieţuirii sau, după caz, în ale îmbogăţirii.
Legăturile sociale din ce în ce mai slabe şi mai superficiale, creşterea individualismului pe fundalul anonimatului ce caracterizează viaţa în marile oraşe, anestezia de protecţie în faţa valului de solicitări afective deversat de mass-media, inflaţia de opţiuni aparent diferite, dar care sînt de fapt echivalente (mai ales în incapacitatea de a soluţiona problema) reprezintă doar cîteva dintre cauzele nepăsării generale. Indiferenţa ar fi prea puţin interesantă, dacă nu ar avea consecinţe tragice.
E
