Au arătat la televizor cum au scos semnele de circulaţie undeva în Germania, Olanda sau aşa ceva - n-au precizat exact unde s-a derulat experimentul, m-am orientat după numele inscripţiilor care apăreau în cadrul cu intersecţia respectivă.

Cei care au avut iniţiativa susţin că circulaţia s-a fluidizat, numărul accidentelor a scăzut şi că asta ar fi o soluţie de viitor. Se pare că tot mai multe localităţi din ţara respectivă fac această încercare îndrăzneaţă. Cum explică ei? Cică ar creşte spiritul civic, atenţia se măreşte şi, paradoxal, chiar dacă totul este haos, organizarea la nivel individual creşte, la fel şi siguranţa. Pietonii sunt mult mai atenţi pe unde traversează, şoferii se uită de zeci de ori când intră în intersecţie, toţi sunt mult mai precauţi, accidentele sunt evitate.

Altfel tot participantul la trafic se bazează pe prioritatea dată de semnalizare, e dreptul tău să treci, nu te mai asiguri suplimentar că e totul în regulă. Şi se mai trezeşte vreun aiurit că traversează pe galben în extremis sau vreun rătăcit confuz, beat ori deprimat, care-ţi strică socotelile. Pare să fie cu sens treaba. Cel puţin la ei. La olandezi. Sau la danezi. Sau la nemţi.

Dar la noi, scuzaţi-mă, sunt atâtea locuri care susţin perfect haosul, sunt atâtea şosele care par teren viran, atâtea indicatoare doborâte de vânt sau indiferenţă, sunt atâtea lacune în legi, sunt atâtea anomalii în politică, administraţie, educaţie, economie, încât putem să şi exportăm debandada dacă e nevoie. Important e să ne menţinem noi aşa cum suntem, să nu-i copiem, în dulcele stil clasic, pe fraţii noştri mai evoluaţi, nu de alta dar, poate dorind haosul, ne vom ordona şi disciplina deodată, surprinzator, or noi nu dorim asta, Doamne fereşte!

De data asta nu ştiu cum să-i imităm pe occidentali. Haosul e brand naţional românesc. Eu asta