Aşa cum promisesem în articolul de acum două săptămîni (fără să fiu, totuşi, absolut convinsă că îmi voi ţine promisiunea), revin asupra Galei Tînărului Actor "Hop", care a avut loc, la început de septembrie, la Mangalia. Revin din mai multe motive. În primul rînd, pentru că, aşa cum observam în precedenta relatare, întrecerea proaspeţilor artişti ai scenei a scos la iveală cîteva lucruri semnificative, cum se spune, privitoare la teatrul românesc în general, fie el tînăr sau bătrîn. În al doilea rînd, pentru că sezonul teatral, aflat la numai prima sută de metri (nu de zile) de la deschidere, nu oferă deocamdată material suficient pentru consideraţii mai ample despre fizionomia a ceea ce ne amăgim că poate fi cuprins în trei cuvinte " teatrul românesc contemporan ", pe cînd realitatea tot mai fragmentată a vieţii curente de spectacol ar avea nevoie de zeci de pagini spre a fi nu analizată, ci, măcar, descrisă. În al treilea rînd, pentru că excepţionalul Festival Internaţional "George Enescu", încă în desfăşurare (cu ediţia cea mai bună, atît cît pot eu aprecia, din ultimii douăzeci de ani şi mai bine), face ca isprăvile scenei naţionale să pară, prin comparaţie, mediocre şi neinteresante. Şi nu întotdeauna doar prin comparaţie...

Gala mangaliotă din acest an a adus în concurs, la secţiunea "Individual", tineri actori (unii, angajaţi în teatre, majoritatea, încă în căutare de plasament) vizibil superiori, în ansamblu şi ca medie generală, colegilor lor de pînă acum. Această constatare (ce mi-a permis să închei pe ton foarte optimist comentariul pomenit) se referă însă cu deosebire la partea feminină a competiţiei " nu pot să zic jumătatea feminină întrucît, ca de obicei, fetele au fost mai multe decît băieţii. Actriţele care au concurat la actuala ediţie s-au dovedit a fi temeinic pregătite, dornice (şi, îndeobşte, capabile) să se pună în valoare nu ca fos