- Comentariu - nr. 384 / 24 Septembrie, 2009 La 5 septembrie 1996, cand, in sedinta in plen a Camerei Deputatilor, in cadrul dezbaterilor asupra proiectului de Lege pentru modificarea si completarea Codului Penal, unii dintre parlamentari, adepti ai homosexualitatii, ne acuzau si ne considerau ca n-am fi, deloc, "europeni", daca nu votam pentru eliminarea fostului articol 200, si nu suntem pentru dezincriminarea homosexualitatii, am avut pozitia mea proprie. Alaturandu-ma unora dintre colegii mei deputati, ma declaram, categoric, impotriva legalizarii homosexualitatii in Romania si a formularii textului de la alineatul 1. Care erau motivele votului meu impotriva acceptarii homosexualitatii la noi, considerand-o o clara sfidare a moralei crestine? Spuneam atunci, de la tribuna Camerei Deputatilor, urmatoarele: "Una din valorile societatii romanesti, a neamului nostru atat de incercat in existenta lui, o constituie pastrarea fiintei nationale si prin legi nescrise. Poporul roman, nascut crestin, si-a asezat, de cand ne stim, existenta pe coordonate precum moralitatea, discretia, demnitatea, sfiiciunea, bunul-simt, religiozitatea. In contextul in care criminalitatea este in crestere, violenta devine ingrijoratoare, violurile sunt alarmante, «moartea alba» face ravagii, evaziunile fiscale si fraudele bancare constituie obisnuinte zilnice, iar pedepsele sunt prea blande, prin articolul 200 din Codul Penal, referitor la legalizarea relatiilor sexuale intre persoane de acelasi sex, se cere ceva ce nu concorda cu conceptiile moralei crestine, religioase, cu traditiile spirituale ale poporului roman. Un popor, cel dintai crestinat in Europa, cu «masura in toate», care a dat o buna si curata educatie familiilor si copiilor, se simte jignit prin acest articol. Articolul 200, privind homosexualitatea, nu-i cerut _ s-a spus aici! _ de Consiliul Europei! El s-a nascut la cere