Sînt destui care cred în continuare că "Internetul distruge cultura", deşi în reţea sînt găzduite cărţi, eseuri, reviste de cultură; toate acestea sînt comentate de oameni avizaţi şi permit " ca nici un alt mijloc de comunicare " dialogul intelectual, ba chiar "gîndirea împreună". Căci ce sînt grupurile de discuţii, forumurile şi chiar o parte a reţelelor sociale care se ocupă de altceva decît de "împrieteniri şi parteneriate", dacă nu forme de a împărtăşi idei şi reflecţii, inclusiv pe marginea cărţilor? Contraargumentul poate părea valid, dar se loveşte de o problemă: "tehnica" Internetului de a aglutina opinii pe care le pune pe picior de egalitate. "Preţul salutarei expansiuni a egalitarismului pe care Internetul ni-l face cadou este accesul nelimitat la articole prost redactate.
Într-un astfel de mediu, contribuţiile intelectualilor îşi pierd capacitatea de a mai reţine atenţia" " spunea însuşi Jürgen Habermas în 2005 (citat de Rodica Binder în articolul "Internetul " o nouă cutie a Pandorei?", din Dilema veche, nr. 272, 30 aprilie 2009). Iar Andrew Keen, fost patron al site-ului www.audiocafe.com şi întreprinzător de succes în Silicon Valley, a publicat recent cartea The Cult of the Amateur: How Today’s Internet is Killing Our Culture, în care constată tocmai amestecul opiniilor pe net, ceea ce duce la distrugerea ideii de competenţă şi autoritate: "Astăzi, în web, în care toate vocile au aceeaşi valoare, cuvîntul unui înţelept face tot atîtea parale cît bîiguiala unui idiot. În acest cîmp egalitarist orice intelectual, fie acesta George Bernard Shaw, Ralph Waldo Emerson sau Jürgen Habermas însuşi, nu este decît o voce în plus în cacofonia generală".
Blogurile devin una dintre sursele principale ale acestei cacofonii: fiecare se simte îndreptăţit să comenteze orice, eventual la adăpostul unui nickname, nu neapărat cu argumente şi nu neapărat
