Bucureştenii care locuiesc pe strada Xenofon, veche de 220 de ani, nu văd niciodată maşini pentru că aceasta este formată din trepte. (GALERIE FOTO) Strada Xenofon este singura stradă din Capitală pe care o traversezi cu greu. Situată în apropiere de Parcul Carol, artera face legătura între bulevardul Dr. C.C. Istrati şi piaţeta Carol Parc Hotel.
O mână de bucureşteni locuiesc feriţi de zgomotul tramvaielor şi al maşinilor într-o zonă liniştită a Capitalei, unde mai demult era un deal cu vii.
Cum intri pe strada cu aproape 100 de trepte, dai de case vechi, neîngrijite, prin pereţii cărora vegetaţia sălbatică şi-a făcut loc. Trebuie să fii atent tot timpul pe unde calci, mai ales că treptele au fost mâncate de vremuri, iar prin unele porţiuni se vede armătura de fier care încă le susţine.
Strada este despărţită la mijloc de balustrade care, pe alocuri, au dispărut. De-o parte şi de alta a scărilor, câteva gospodării dărăpănate şi un hotel străjuiesc artera. Dacă prima casă este pe jumătate renovată, cea de-a doua e o groapă de gunoi. Când ajungi în capătul scărilor, te întâmpină statuia-străjer din rotonda Suter. La dreapta, luxosul Carol Parc Hotel este mărginit de două ieşiri înclinate, aşa că turiştii care vor să vadă Bucureştiul de la înălţime se pot caza aici.
Şosea în pantă
Odată ce ajungi în capătul scărilor te întâmpină lătratul câinilor din curţile de pe Aleea Suter, un drum ce coboară în pantă. Casele răsar, construite fiecare în alt stil, unele cu balcoane din lemn, altele cu intrări impunătoare. De obicei nu este ţipenie de om prin curţi. Dintr-o curte cu gard de fier forjat, de pe care vopseaua s-a şters de mult, apare în sfârşit, printre gratiile gardului, o bătrână curioasă. „Sunteţi de la primărie?“, întreabă ea. Locuieşte în zonă de 50 de ani şi nu s-ar muta în altă parte. „A fost
