Savantul "delator"
Mă îndreptam cu trenul spre Bacău, unde între 8 şi 10 septembrie urma să se desfăşoare ICMI 2, "Second Gheorghe Vrânceanu International Conference of Mathematics and Informatics". A devenit un obicei tot mai frecvent ca manifestări ştiinţifice internaţionale în Romania să nu mai fie organizate în Capitală, ci în alte localităţi. Numele Conferinţei menţionate onora un mare savant, o personalitate proeminentă a lumii universitare româneşti, interbelice şi postbelice, şi o mândrie a judeţului Bacău; Gheorghe Vrânceanu s-a născut în satul Valea Hogii, actualmente în acest judeţ (altădată, aparţinea judeţului Vaslui).
Aveam cu mine România literară nr. 35, ca lectură în timpul călătoriei. Descopăr cu încântare noi subtilităţi, marca Şerban Foarţă (stimulat inteligent de Ioana Pârvulescu), pe marginea "Jocului secund" barbian (după ce, într-un număr anterior, luam cunoştinţă, prin intermediul lui Gheorghe Grigurcu, despre marea artă a aceluiaşi Foarţă în realizarea versiunii româneşti a câtorva poezii celebre privind micile feline).
Parcurg în continuare revista şi găsesc alte două pagini despre Ion Barbu, dar în cu totul alt registru: prezenţa sa în arhiva operaţională a Securităţii. Citesc şi nu-mi vine a crede: "Referinţa de la fila 5, semnată G. Vrânceanu, la 11 noiembrie 1949, relevă un cu totul alt mod de delaţiune, elogiul personalităţii savantului matematician şi inovatorului, dând, pe această cale, informaţii preţioase Securităţii: (...)".
Pe cine omagiem?
Faptul că în 1940 Ion Barbu aderase la mişcarea legionară nu era o informaţie pe care Securitatea s-o afle de la Gheorghe Vrânceanu, ci un fapt bine cunoscut de toată lumea. Noutatea era numai explicaţia acestei adeziuni. Matematicianul-poet credea că regimul legionar i-ar fi putut înlesni dobândirea titlului de profesor u
