Se potriveste foarte bine ca summitul G-20 este organizat de aceasta data la Pittsburgh, vechi centru industrial al unei tari industriale dezvoltate, fiindca astfel li s-a permis statelor cu economie dezvoltata sa stabileasca agenda consolidarii sistemului financiar. In afara de bucuria fata de necazurile celorlalti, pietele emergente nu prea au contribuit cu mare lucru. SUA insista pe conditii de capital mai stricte. Europenii vor o reforma a practicilor de compensare in sectorul financiar. Chiar daca ambele propuneri au meritele lor, ramane cel putin dubitabil ca ele vor fi suficiente pentru a stabiliza sistemele noastre financiare periculos de dezechilibrate.

Ce ar putea adauga pietele emergente la aceasta agenda este – ca sa folosim un termen bland – neclar. Au spus foarte putin despre cum vad ele reforma sistemului financiar. Ar putea argumenta ca nu e problema lor – criza din ultimii doi ani a lovit mai ales tarile cu o economie avansata, iar sistemele financiare ale acestora trebuie reparate.

Dar agenda stabilita la Pittsburgh va trasa contururile, in bine sau in rau, nu doar pentru sistemele financiare din SUA si Europa, ci si pentru sistemul financiar global. Pietele financiare sunt prea integrate si vor ramane astfel – ca ne place sau nu – pentru ca orice noua regula sa nu afecteze profund pietele emergente. China, Brazilia si Rusia au venit cu propuneri ambitioase de a transforma Drepturile Speciale de Tragere ale FMI intr-o moneda internationala veritabila. Aceste propuneri s-ar putea materializa in 10-20 de ani, dar aceste tari nu au spus cum ar reforma sistemele si politicile financiare acum.

Prioritatea nr. 1 ar trebui sa fie bancile internationale. Pana acum, regimul international condus de FMI si OECD a presat economiile emergente sa permita intrarea unor banci straine pe pietele lor. Ar fi de inteles daca aceste tar