Poveştile de dragoste din filmul lui Almodovar, cel puţin trei, ale căror fire se încurcă într-un ghem cu care regizorul se joacă expert, servesc drept pretext pentru o alta, de fapt marea poveste de dragoste a lui Almodovar: filmul însuşi. Noutatea nu constă în a face un film despre film, ci de a spune ceva despre el în termenii unei iubiri care se adresează altcuiva. Pe scurt, geometria altfel variabilă a filmului are în vedere două triunghiuri amoroase, pe de o parte, cel format din regizorul Mateo Blanco alias Harry Cane (Lluís Homar), o femeie întreţinută cu veleităţi de actriţă, Lena (Penélope Cruz) şi cel care o întreţine, magnatul Ernesto Martel (José Luis Goméz), pe de altă parte, acelaşi cuplu, Mateo-Lena, consumat de o pasiune devorantă şi o iubită din tinereţe care îndeplineşte rolul de regizor tehnic, Judit Garcia (Blanca Portillo). În prima poveste ca alternativă la amantul gelos intervine şi fiul lui Ernesto, concurând de pe o poziţie considerabil dezavantajată atât la "mâna" frumoasei vedete, cât şi la rolul de regizor debutant. Filmul amestecă aceste personaje şi aceste istorii întrerupte şi reluate, dragostea lor se spune în relaţie cu filmul, cu pelicula; angoasa, gelozia, speranţele şi eşecul îşi găsesc o expresie cinematografică. În afara profesioniştilor cinematografului, Mateo şi Judit, se află aspiranţii, tânărul care utilizează voyeuristic camera furnizând tatălui gelos imagini compromiţătoare ale trădării amantei, dar şi Lena devenită actriţă şi intrând astfel în cercul magic al cinema-ului cu alchimia lui care transformă uneori tinicheaua în aur, iar pe lângă ei, magnatul care ajunge producător al filmului în care joacă amanta en titre. Pelicula nu numai că asistă, dar şi schimbă destinul personajelor, împrumută amantei aureola divei, trăind o aventură pasională ameninţată de gelozia funestă a "producătorului", şi apoi reproiectează c