Patronii cluburilor de fotbal sunt actorii principali ai celui mai iubit sport din România. Sursa: Octavian Cocoloş
Evz.ro vă invită să descoperiţi câteva dintre motivele care stau la baza acestei fixaţii a suporterilor faţă de "investitorul din fotbal", dar şi felul în care popularitatea imensă a acestuia a schimbat şi, în cele din urmă, a eclipsat sportul cu balonul rotund din România.
Obsesia românilor pentru patronii echipelor de fotbal nu este însă o preocupare recentă. Conducătorii au fost întotdeauna în prim-plan, singurul lucru care s-a schimbat fiind distribuţia.
De la industriaşii pasionaţi de fotbal din perioada interbelică, trecând prin antipatiile acerbe între elitele erei comuniste, până la investitorii de carton ai anilor '90, patronii au atras atât adulaţia, cât şi aversiunea suporterilor.
Patronul cu două feţe - Gabriel Marinescu
Căutarea primului patron veritabil din fotbalul românesc este o operaţiune dificilă şi oarecum fără finalitate, însă un prim exemplu de conducător de club din România - în sensul modern al cuvântului - ar putea fi Gabriel Marinescu, general, erou al Primului Război Mondial, prefect al Capitalei, ministru de interne şi patron al formaţiei Venus Bucureşti. Sub patronajul lui Marinescu, "negrii din Splai", cum erau porecliţi jucătorii de la Venus, au câştigat opt titluri de campioni ai României în perioada interbelică.
Protejat al regelui Carol al II-lea şi unul dintre cei mai abili conducători militari ai României în timpul celui Primului Război Mondial, Marinescu era însă un personaj al contradicţiilor. Astfel, la scurt timp după şi-a donat solda pentru ridicarea Monumentului luptătorilor din Regimentul 9 Vânători, care există şi în zilele de astăzi în apropierea Podului Cotroceni, Marinescu propune amenajarea unui cazinou în cazarma regimentului.
