Criza sistemului socialist mondial se face simtita in anii 60. Aceasta este o perioada in care fermentii fisurii a ceea ce se credea ca reprezinta solutia la toate problemele, de ieri sau dintotdeauna, isi arata roadele. Ideologia, in general, dar mai ales ideologia comunista intra in colaps. Atunci cand se discuta subiectul anilor 60 invazia Cehoslovaciei de catre trupele sovietice si miscarile de strada din capitala Frantei, desfasurate la doar cateva luni distanta, sunt primele evocate. Acest lucru in pofida realitatii conform careia in afara de Praga si Paris, Varsovia poate fi, de asemenea, enumerata intre "capitalele" crizei. Este foarte probabil ca tocmai acest loc neglijat din geografia politica si sociala a anilor 60 sa fie cel mai relevant pentru ceea ce a insemnat inceputul sfarsitului ideologiei comuniste care a insemnat trecerea la pragmatism. Altfel spus, nici societatea larga si nici conducatorii comunisti nu vor mai crede in diagnoza ideologica a istoriei (stat, societate, relatii sociale etc), iar de aici inainte totul se va reduce la incercari de coabitare intre puterea comunista si cei destinati sa i se supuna, ceea ce adesea a presupus solutia compromisului. Lucru imposibil de neglijat dat fiind ca compromisul (in special pasnic) este cel dintai exercitiu al democratiei. Desigur ca nu intotdeauna in cazul polonez statul comunist (dominat de partid) si societatea au reusit sa faca din compromis o cale de a evita violenta. Dovada ca dupa evenimentele din martie 1968, au urmat alte doua serii de crize violente, soldate cu morti: decembrie 1970 si august 1980. Ce este si mai important este rezultatul acestor ciocniri dintre o parte a societatii si fortele de ordine ale statului (politia, securitatea, dar si armata): schimbarea la varf in cadrul Partidului Comunist din Polonia.

Pentru ca din ce in ce mai putini sa creada in ideologie a