- Diverse - nr. 385 / 25 Septembrie, 2009 In cursul glorioasei domnii de 47 de ani a sfantului voievod Stefan cel Mare (1457-1504), viata bisericeasca a luat un avant deosebit, asa cum nu cunoscuse nici in timpul inaintasului sau in scaun, Alexandru cel Bun. Prezent printr-o activitate sustinuta in toate domeniile vietii publice, Stefan cel Mare nu putea sa lipseasca nici din viata bisericeasca a tarii sale. In cursul aceleiasi lungi si glorioase domnii a luat o dezvoltare deosebita arta si cultura bisericeasca. Este lucru cunoscut ca putini dintre domnii tarilor romane au ridicat atatea locasuri de inchinare ca Stefan cel Mare. Traditia spune ca dupa fiecare lupta el inalta, ca amintire si multumita a biruintelor sale, o biserica sau o manastire, unele zidite din temelie, altele numai reinnoite sau adaugite. In aceste locuri sfinte s-au copiat apoi numeroase carti de slujba, s-au zugravit icoane, s-au lucrat felurite odoare bisericesti. Intre manastirile si bisericile ctitorite si inzestrate in intregime de stralucitul domn moldovean, pe primul loc se situeaza manastirea Putna, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Zidirea ei a inceput la un an dupa cucerirea cetatii Chilia, in vara anului 1466 (4 iulie, dupa versiunea intai Letopisetului de la Putna si 10 iulie, dupa versiunea a doua si dupa Cronica zisa moldo-polona). Lucrarile de constructie au durat patru ani, timp in care aceasta mareata opera arhitectonica a fost dusa la bun sfarsit de un arhitect grec, Teodor, ajutat de mesteri zidari, pietrari, zugravi si argintari veniti din Transilvania. Ion Neculce scria in lucrarea sa «O sama de cuvinte»: "Si asa au facut manastirea de frumoasa tot cu aur poleita; zugravala mai mult aur decit zugravala si pre dinlauntru si pre dinafara si acoperita cu plumb. Si zicu calugarii sa fie fost facut si sfesnicile cele mari si cele mici si policandru si hora tot prisme de argi