- Cultural - nr. 385 / 25 Septembrie, 2009 Un cuvant din fondul vechi al limbii romane, cu multiple folosiri, este soare, numit de popor si Sfantul Soare, corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent si luminos, in jurul caruia graviteaza si se invartesc pamantul si celelalte planete ale sistemului. Este prezent in multe expresii. Locutiunea adverbiala Sub soare (sau pe sub soare), pe pamant, in lume "Frumoasa, cum nu se mai afla alta sub soare" (P. Ispirescu). (A fi) soare cu dinti, (a fi) frig pe vreme senina. (A fi) rupt din soare, (a fi) foarte frumos, de o deosebita frumusete. Cantec popular: "Maghiran de la valtoare, / Nu esti, bade, rupt din soare". In basme: La soare te poti uita, dar la dansa (sau la dansul) ba, se spune pentru a sublinia o frumusete fara seaman, exceptionala. A se uita (la cineva) ca la soare, a privi (pe cineva) cu multa dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inima, a i se face foame. In cuvinte compuse: soare-rasare, rasarit, est, orient; vremea cand rasare soarele; soare-apune (sau scapata), apus, vest, occident; vremea cand apune soarele. Un sens al lui soare: lumina (si caldura) care vine de la soare. Locutiunea Cu soare, cat mai e ziua, cat mai e lumina. Soare, plural sori, nume dat astrilor care, ca si soarele, au lumina proprie. Soare, figurat, fericire, bucurie, bunastare. Un compus este floarea-soarelui, numita uneori si sora-soarelui, planta cu seminte oleaginoase. Soare este prezent si in proverbe: Soarele ca e soare si nu poate incalzi toata lumea; soarele incalzeste si pe lunci si pe vai. In si soare formeaza verbul a insori, a se insenina, a aparea soarele; a sta la soare, a se incalzi sau a se bronza la soare. Insorire, actiunea de a se insori si rezultatul ei. Corespondentul latinesc al lui soare este sol, solis. Multe neologisme pastreaza pe l latinesc. Sol