Parcul Carol, un loc cu tradiţie pentru plimările pe înserat ale bucureştenilor, a adunat de-a lungul timpului o mulţime de monumente, unele întreţinute, altele uitate. Sursa: Andreea DogarSursa: Andreea Dogar

1 /.

Până la amenajarea parcului, dealul şi câmpia Filaret, numite aşa după mitropolitul Filaret al II-lea, erau acoperite de mlaştini, iar în jur se întindeau pogdorii, care au dat numele lor Şoselei Viilor.

Locul şi-a trăit momentul de glorie în timpul revoluţiei din 1848 din Ţara Românească. Mii de bucureşteni au plecat atunci de pe câmpie şi au pornit pe strada Filaret (astăzi 11 iunie) spre palatul domnitorului Gheorghe Bibescu, pentru a-l obliga să semneze "Constituţia" (proclamaţia şi programul de la Islaz) şi să recunoască guvernul revoluţionar provizoriu.

Câteva zile mai târziu, la 15 iunie, a avut loc Marea Adunare de pe Câmpia Filaretului, când mii de oameni au depus jurământul pe Constituţie. A doua zi, guvernul provozoriu a hotărât ca acea zonă să poarte numele de Câmpia Libertăţii.

Însă istoria amenajării zonei ca una dedicată plimbărilor şi jocului începe odată cu mitropolitul Filaret al II-lea, care a construit în actualul Parc Carol, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, o fântână din marmură în formă de chioş, pe al cărei tavan erau sculptate semnele celor 12 zodii.

Fântâna Cantacuzinilor

Neîntreţinută însă, fântâna s-a degradat şi a fost dărâmată în 1863. În 1870, primarul George Grigore Cantacuzino a ridicat în locul ei o altă fântână, construită în stil neoclasic, împodobită de coloane ionice şi de ornamente realizate de sculptorul Carol Storck.

Fântâna s-a păstrat până astăzi, deşi uneori este greu pentru trecători să se apropie prea mult să o admire din cauza câinilor vagabonzi care s-au aciuat pe acolo şi î