Protestul magistraţilor copiază algoritmul cheferiştilor, care întrerup «spontan» lucrul când legea nu le permite greva. Când se înfurie pe guvern, cheferiştii au o strategie brutală şi străvezie de a face greve chiar dacă nu sunt întrunite condiţiile legale. Se apucă fiecare de capul lui să oprească trenurile în câmp sau să blocheze gările, iar liderii de sindicat fac un pas înapoi, ridică din umeri şi spun că e vorba de un conflict spontan, că oamenii le-au scăpat de sub control şi ei, liderii, nu pot fi traşi la răspundere din cauza asta. Dar para-ndărăt fac şmechereşte cu o ochiul către gloată: „Aşa, băieţi, daţi-i înainte, n-au ce să vă facă“.

Exact după acelaşi algoritm se derulează şi actualul protest al magistraţilor. Adunările generale ale judecătorilor din fiecare instanţă au decis să oprească trenurile în câmp şi să blocheze gările, iar CSM-ul a făcut pasul înapoi şi a ridicat din umeri. Joia trecută, CSM a făcut şmechereşte cu ochiul: „Consiliul recomandă ca adunările generale ale magistraţilor să aibă în vedere eventualitatea suspendării protestelor până la soluţionarea revendicărilor“, a declarat preşedintele Consiliului, Virgil Andreieş. Şi, evident, cheferiştii cu robe au înţeles mesajul şi au continuat greva spontană.

Am citit de-a fir a păr cele trei legi care guvernează Justiţia din România – privind statutul magistraţilor,  organizarea judiciară şi CSM-ul – ca să văd ce atribuţii au aceste adunări generale ale magistraţilor. Le-am găsit în legea privind organizarea judiciară, la articolul 51, şi am aflat astfel că aceste adunări aleg colegiile de conducere ale instanţelor, aleg membrii CSM, dezbat problem generale de drept sau proiecte de legi şi îşi analizează propria activitate. Sub nici  o formă legea nu prevede că pot decide declanşarea unor proteste precum cel la care asistăm acum. Sigur, unii jurişti vor putea spu