Ghenă e un cuvânt absent, în mod surprinzător, din dicţionarele noastre, deşi e foarte cunoscut şi folosit de vorbitorii actuali. Cei care locuiesc în blocuri înalte îl utilizează zilnic, în măsura în care sunt nevoiţi să-şi scoată din casă gunoiul - şi să-l arunce la ghenă. Blogurile înregistrează asemenea gesturi cotidiene: "ca orice om cu simţ civic, îmi duc şi eu gunoiul la ghenă" (the4thfloor.ro); "pun gunoiul direct în găleată şi-l varsă la ghenă" (mana.ciutacu.ro) etc. Adesea termenul e însoţit de o precizare - de gunoi - care unora le-ar putea părea tautologică: "dar pe de altă parte, la ce ne trebuie nouă ghena de gunoi...? Ca să aruncăm cu voleu lucruri pe care le putem duce singuri jos?" (lemonstudio.ro).

În DEX 1996, ghenă nu există; după cum nu se găseşte acest cuvânt banal, specific vieţii cotidiene "la bloc", nici în Micul dicţionar academic (MDA, II, 2002), nici în Noul dicţionar universal (NDU, 2006). Îl înregistrează, în fine, Dicţionarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007), care îl defineşte ca "loc special amenajat unde se aruncă gunoiul (menajer)", fără a-i putea stabili originea (cuvântul apare cu indicaţia "etimologie necunoscută").

Uzul curent şi tăcerea dicţionarelor au stimulat, în acest caz, apariţia etimologiei populare, a explicaţiilor false, construite pe baza unor asemănări de formă sau sens. Se pare că multă lume e convinsă că termenul ghenă provine din gheenă, ipostază a infernului prezentă în textele bisericeşti, dar şi în blesteme şi imprecaţii ("focul gheenei"); cuvântul provine din ebraică (Gehenna, Gehinnam, Gehinnom), a trecut în greaca textelor creştine (în primul rând din Noul Testament), intrând în română prin intermediar slav. DOOM recomandă scrierea sa cu iniţială minusculă (ca şi în cazul cuvintelor iad şi rai). Atestări ale falsei explicaţii se pot găsi în internet: "Când îi ziceţi băiatului