- Istoric - nr. 385 / 25 Septembrie, 2009 Comisia de exhumare a celor 126 de victime a masacrului de la Sarmasu a declarat, in raportul sau: "Foarte multe dintre cadavre - in special cele din a doua groapa comuna, unde au fost gasite majoritatea femeilor si a copiilor - prezentau urme ale celei mai salbatice violente: cranii lovite, chiar sfaramate in urma unor lovituri puternice aplicate cu obiecte grele si ascutite (paturi de arma, sape, tarnacoape etc.). Multe cadavre erau spintecate sau dezmembrate; altele aveau membrele fracturate. Corpurile fusesera aruncate in dezordine in gropi, totusi, uneori, sotii au fost gasiti imbratisati, iar cadavrul unui tata a fost dezgropat strangandu-si copilul la piept. S-a constatat ca unele cadavre, in special cele ale copiilor mici, nu prezentau rani provocate prin impuscare, acest lucru sugerand ca, nefiind ucisi in timpul fusiladei, ei au fost ingropati de vii. Victimele au fost gasite complet dezbracate. Numai cativa copii mai erau incaltati cu pantofi sau purtau sosete." (Matatias Carp, Sarmasu: One of the Most Horrible of Fascist Crimes pp. 30-31). S-a scris, folosind o metafora, ca masacrarea intregii comunitati evreiesti din Sarmasu - de la Rozalia Ernster, copilasul de un an, purtat spre locul executiei in bratele mamei sale, la Moritz Rosenfeld, de 83 de ani - a reprezentat o ultima zvarcolire disperata a regimului fascisto-horthyst din Ungaria. Este gresit: ororile petrecute cu 65 de ani in urma la Sarmasu, ca si alte masacre, incepand cu cele de la Ip, Traznea, Muresenii de Campie, Sucutard, Ludus, Band, Grebenis, Girisu de Cris, Prundu' Bargaului, Fanate sau Ozd, si terminand cu cel de la Moisei, din octombrie 1944, au fost actiuni programate cu sange rece si executate cu incredibila cruzime de armata si jandarmeria ungare, absolut gratuite, fara nicio legatura cu mersul razboiului. Ceea ce se stie mai putin est