Criza financiara nu a dezechilibrat numai economia mondiala si conturile companiilor din toata lumea, ci a afectat si psihicul celor indirect implicati, dar aspru afectati. Astfel incat toti au ajuns sa isi imagineze destinatii de escapada dintre cele mai neobisnuite. Unii se viseaza locuind intr-un castel din Scotia sau intr-un sat eco din Brazilia, altii imbarcati pe un vapor care sa ii duca in Patagonia unde sa traiasca in mijlocul coloniilor de pinguini.
Din cauza timpului limitat si a bugetului de criza, planul propriu de evadare din cotidian a fost definitivat in jurul unei destinatii suficient de indepartate incat sa imi spele creierii, dar destul de apropiata de tara incat bugetul sa nu fie prea tare afectat. Asa am ales Hallstatt, o statiune de munte din Austria, care din fotografii parea un colt de rai. Initial a poposit pe desktop-ul calculatorului timp de cateva luni, dar a devenit realitate intr-un sfarsit de august dupa un drum care insa nu facea insa parte din basmul pe care mi-l imaginasem atata vreme.
Am parasit autostrada care leaga Salzburg de Graz pe o ploaie torentiala, iar cei 50 de kilometri de drum national pareau mai degraba calea spre casa groazei decat spre o destinatie de vis. Vizibilitatea era de doar cativa metri, serpentinele parca gandite de creatorii Need for Speed, norii negri erau hotarati sa isi verse amarul cat pentru toata vacanta, iar ideea ca in Hallstatt este interzis accesul cu masina nu facea decat sa potenteze cosmarul.
Din fericire, dupa o ora am ajuns la pensiunea de pe malul lacului Hallstätter si am descoperit ca cei cazati in statiune au acces motorizat. Mai mult, nici nu am parcat bine ca ploaia s-a oprit si, printre nori si aburi s-a dezvaluit pentru prima data lacul aflat la o aruncatura de bat de noi.
Era doar o prima mostra din farmecul asezarii care a fost declarata patrimoniu UNESCO, fii
